Revista de

Coroziune si Protectie Anticoroziva

Volumul V, Anul 2010, Nr. 4

Cuprins

CONSIDERATII PRIVIND EFICIENTA UNOR NOI TIPURI DE INHIBITORI ECOLOGICI

Anca COJOCARU^a , Ioana MAIOR^a, Iosif LINGVAY^b, Carmen LINGVAY^b, Simona CAPRARESCU^a, Danut-Ionel VAIREANU^a
a University Politehnica of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Materials Science
^b National Institute for Advanced Researches and Development in Electrical Engineering INIDIE ICPE-CA, 313 Splaiul Unirii, 030138, Bucharest

Rezumat: În această lucrare sunt prezentate rezultatele unor investigaţii referitoare la efectul de inhibare al unor extracte de plante asupra coroziunii oţelului carbon în soluţii 0,5 M H2SO4. Studiile au fost realizate folosind tehnicile electrochimice polarizaţie potenţiodinamică şi spectroscopie de impedanţă electrochimică (EIS). Parametrii de coroziune în absenţa şi în prezenţa inhibitorului au fost determinaţi folosind un echipament VoltaLab 40 cu modul EIS. Reprezentările Nyquist pentru probele de oţel carbon în soluţii de acid sulfuric au fost prezentate pentru comparaţie în absenţa şi în prezenţa diferitelor concentraţii de acid cafeic şi prezintă o buclă capacitivă foarte bine definită. Curbele de polarizare potenţiodinamice au fost realizate pentru reprezentarea dreptelor Tafel şi pentru extragerea parametrilor cinetici: potenţialul de coroziune, densitatea curentului de coroziune şi pantele Tafel anodice şi catodice.

STUDIU COMPARATIV PRIVIND REZISTENŢA LA COROZIUNE A ALIAJELOR Co-Cr ŞI Ni-Cr ÎN PREZENŢA BACTERIEI FD-MN44

Anca-Constantina PÂRÂU^a, Raluca Ioana ZAMFIR^a
1Politehnica University of Bucharest Romania

Rezumat: Cavitatea orală este mediul în care există fluide orale şi aliaje metalice dentare, de compoziţii chimice şi fizice variate. În mediul oral, materialele sunt supuse unui proces continuu de degradare prin atacuri fizico-chimice, dar şi datorită presiunilor mecanice exercitate asupra lor. Solicitările pot fi mecanice sau bacteriene, cu acţiune permanentă. Aliajele îşi modifică nuanţa coloristică datorită coroziunii şi pot genera fenomene fiziologice. Fabricarea diferitelor produse lactate, în majoritatea cazurilor, este condiţionată de cantitatea microflorei prezente, care prin acţiunea ei determină acele procese biochimice în urma cărora rezultă proprietăţile caracteristice proprii produsului. Cercetările au urmărit comportarea la coroziune ale aliajelor Co-Cr şi Ni-Cr într-un mediu de salivă artificială combinată cu mediul lactic ce conţine bacteria FD MN44 (care se găseşte în produsele lactate, lapte bătut), comparativ cu un mediu de salivă artificial. S-a utilizat aliajul de tip Co-Cr, cunoscut pe piaţa aliajelor dentare, ca Vitalium (Co-Cr) şi aliajul de tip Ni-Cr, cunoscut pe piaţa aliajelor dentare, ca Vera Soft (Ni-Cr). S-a realizat înregistrarea variaţiei potenţialului stationar în timp, dar şi variaţia pH-ului în funcţie de timp, utilizând un pH/mV-metru tip Hanna 221 şi o celulă electrolitică.

STRATEGIE DE CONTROL AL COROZIUNII ÎN INFRASTRUCTURA REŢELELOR ELECTRICE

Doina FRUMUSELU^a
a CNTEE Transelectrica SA Şos. Ştefan cel Mare nr. 1A Bucureşti, România 011736

Rezumat: Dat fiind impactul efectelor rezultate din relaţia biunivocă infrastructură - mediu asupra operaţiilor militare de menţinere a păcii sau de implementare a programelor de reconstrucţie post-conflict, o atenţie deosebită trebuie acordată problemelor de management al coroziunii materialelor metalice şi nemetalice care intră în compunerea instalaţiilor aferente infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei electrice. Articolul prezintă strategia de prevenire şi control al coroziunii în infrastructura reţelelor electrice ţinând seama de: - importanţa economică şi vulnerabilitatea instalaţiilor la impactul hazardurilor / riscurilor naturale şi antropice; - tipul constructiv al instalaţiilor electrice şi gama materialelor ce intră în compunerea aestora; - amplasamentul geografic (apropierea platformelor industriale, topoclimatul, natura suprafeţei active etc.); - monitorizarea comportării instalaţiilor prin sisteme termografice în IR şi mărci tensometrice. Hărţile şi bazele de date rezultate în urma aplicării strategiei de control al coroziunii sunt folosite la elaborarea programelor de mentenanţă, modernizare şi monitorizare, precum şi la stabilirea unor soluţii eficiente tehnico-economic de prevenire şi combatere a degradării, corespunzătoare arealului de amplasament.

PROTECŢIA MEDIULUI: O PROVOCARE PENTRU CERCETAREA ANTICOROZIUNE; STUDIUL SUBSTITUIRII CrVI

Florina CONSTANTIN^a,b , Jean-Pierre MILLET^a , Marioara ABRUDEANU^b
aINSA-Lyon, MATEIS, CNRS UMR5510, F-69621 Villeurbanne, France
^bUniversity of Piteşti, Materials Science and Engineering Laboratory, 1 Târgul din Vale, Piteşti, 110040, Romania

Rezumat: Orice interfaţă metal – mediu implică frecvent un proces de coroziune. Coroziunea este un domeniu foarte vast, de-a lungul anilor, cercetători din întreaga lume au încercat să afle de ce apare acest fenomen, care sunt mecanismele ce se produc în spatele ruginei, care sunt cele mai eficiente metode de prevenire. Rolul cromului în acest domeniu este foarte cunoscut, fie că este sub formă metalică (depunere de crom dur, oţeluri inoxidabile), fie sub formă ionică, în special Cr VI (cromatarea, adăugarea sărurilor de cromaţi în diferite medii). Acesta a contribuit la prevenirea coroziunii şi la protejarea multor materiale în condiţii de coroziune. Dar, din cauza toxicităţii pe care o prezintă asupra corpului omenesc, cât şi asupra mediului înconjurător, aplicaţiile cromului au fost limitate sau chiar interzise. Astfel cercetarea unei soluţii alternative a devenit o adevărată provocare pentru ştiinţă. În ultimii ani s-a propus înlocuirea acestuia cu produşi mai puţin toxici. Atenţia a fost focalizată pe ionii molibdat şi tungstat pentru că Mo şi W sunt elemente omoloage cu Cr (grupa a VI-a a sistemului periodic). Obiectivul prezentei lucrări este compararea prin metode electrochimice staţionare a eficienţei ionilor cromat şi molibdat, ca agenţi inhibitori de coroziune pentru trei materiale: aliaj de aluminiu Al-Mg, cupru şi un oţel carbon. Schimbarea mediului, înlocuirea cromatului cu molibdatul, s-a dovedit a fi o soluţie acceptabilă în cazul aliajului Al-Mg şi al cuprului. Dar simularea cuplajelor galvanice indică o protecţie nesatisfăcătoare în cazul oţelului carbon.

PREPARAREA MEMBRANELOR PES CU NANOPARTICOLE DE OXIZI PENTRU NANOFILTRAREA APEI

Stefan BALTA^a,b,c , Lidia BENEA^a,b , Bart Van der BRUGGEN3^c
a Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, Facultatea de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor,
^b Centrul de Cercetare Interfeţe – Tribocoroziune şi Sisteme Electrochimice, Romania,
^c Universitatea Katholieke Leuven, Departmentul de Inginerie Chimică, Belgia.

Rezumat: Procesele membranare bazate pe diferenţa de presiune se pare că sunt cele mai utilizate pentru tratarea apelor. Membranele sunt foarte eficiente în îndepărtarea unei largi varietăţi de contaminanţi din apă. Aşadar, utilizarea acestor procese în purificarea apelor pentru a înlocui sau a îmbunătăţi tratarea convenţională a crescut. O problemă inerentă a membranelor este colmatarea, acumularea materiei în apropierea, pe sau în membrane, ceea ce cauzează o reducere a producerii de apă în timp. Un rezultat al colmatării este creşterea costurilor capitale şi de operare a sistemelor membranare, făcându-le mai puţin atractive. Avansarea în ştiinţa şi ingineria la scară nano arată că multe din problemele curente care implică calitatea apei pot fi rezolvate sau cel puţin ameliorate utilizând nanosorbenţi, nanocatalizatori, nanoparticule bioactive, membrane catalitice nanostructurate şi nanoparticule. O membrană este o interfaţă între doua faze adiacente care se comportă ca o barieră selectivă, regulând transportul substanţelor între cele două compartimente. Separarea cu membrane nu necesită aditivi şi poate fi efectuată la temperaturi joase şi comparată cu alte procese de separare termale, cu consum scăzut de energie. Nanofiltrarea (NF) separă sau îndepărtează molecule mici sau ioni dintr-un solvent (cel mai des apă) cu ajutorul presiunii ca mecanism de filtrare printr-o membrană polimerică densă. Combinarea unei permeabilităţi ridicate cu selectivitatea şi a rezistenţei mecanice care se opune presiunilor înalte este atinsă prin utilizarea unor membrane din filme subţiri compozite ce conţin un film dens de 10-200nm (strat activ) susţinut de un film gros poros şi asimetric. În această lucrare este descris procesul de fabricare a membranelor din Polyethersulfone (PES). Membranele Polyethersulfonice au fost preparate la concentraţii diferite de polimer utilizând ca solvent N-Dimethylformamide (DMF) şi N-Methyl-pyrrolidone (NMP). În acelaşi timp este discutat şi efectul adăugării nanoparticulelor de TiO în interiorul membranelor. Pentru ambele tipuri de 2 membrane, au fost studiate influenţa concentraţiei de polimer şi a solventului asupra proprietăţilor membranelor. După preparare toate membranele au fost studiate pentru comparaţie cu echipamente dead-end şi cross flow pentru a vedea fluxul şi permeabilitatea apei pure.

Anul