![]() |
Revista deCoroziune si Protectie Anticoroziva
|
|
![]() ------------------------------ ![]() ------------------------------ ![]() ------------------------------ ![]() ----------------------------- ![]() ----------------------------- ![]() |
Cuprins![]() ![]() ![]() Liana ANICĂI Rezumat: Lucrarea prezintă o serie de rezultate experimentale privind electrodepunerea filmelor de polipirol dopate cu anioni fosfomolibdat pe substraturi din Al. Straturile formate conform procedeului propus s-au caracterizat printr-o foarte bună aderenţă la substratul metalic, sunt de culoare neagră, omogene, cu o morfologie tip “conopidă”, mult mai compacte şi mai dense în prezenţa Tironului, conform investigaţiilor prin SEM şi AFM. Analiza EDX a evidenţiat prezenţa anionului dopant în stratul de polipirol. Prezenţa Tironului în electrolit diminuează semnificativ potenţialul de depunere al pirolului, acţionând ca mediator, in concordanţă cu alte date de literatură. Pe baza testelor de coroziune prin metode electrochimice si ceaţă salină s-a constatat protecţia anticorozivă moderată a filmelor de polipirol. Cu toate acestea, încorporarea anionului molibdat s-a dovedit benefică asupra caracteristicilor protectoare. ![]() ![]() ![]() Marioara Abrudeanu Rezumat: Pentru a studia susceptibilitatea aliajului zircaloy-4 oxidat la coroziune fisurantă sub sarcină au fost preparate probe cu diferite grosimi de strat de oxid (2.7µm, 4.5µm şi 8µm), utilizând termo-analizorul SETARAM SETSYS EVOLUTION 24. Pentru tensionarea probelor s-a folosit metoda C-ring. Tensiunea aplicată probelor a fost determinată cu ajutorul codului de calcul ANSYS (480MPa). Probele tip C-ring oxidate au fost testate electrochimic în soluţie soluţie KI 0.55g/l + LiOH (pH=10.5) la 850C. Prin metalografie au fost observate pituri şi fisuri incipiente pe suprafaţa interioară a probelor cu diferite grosimi de strat de oxid testate la coroziune fisurantă sub sarcină. Numărul piturilor creşte pe măsură ce grosimea de strat de oxid creşte. În cazul probelor cu grosimi mari ale stratului de oxid (8µm) s-a observat fisurarea stratului de oxid exterior, care este format din oxid de zirconiu monoclinic. Din acest motiv, se produc microtensiuni în substratul format din oxid de zirconiu tetragonal care conduc la fisurarea acestuia. În acest fel, agentul coroziv poate pătrunde până la matricea de baza din zircaloy-4 iar mecanismul de coroziune fisurantă sub sarcină se poate iniţia. ![]() ![]() ![]() Gabriela Elena BADEA Rezumat: Curbe de polarizare potenţiostatică anodice şi catodice pe electrozi de oţel inoxidabil 18Cr-10Ni în soluţii apoase de acid acetic de diferite concentraţii (1,67; 3,33; 6,67; 10; 13,33 M) au fost trasate la temperatura camerei în absenţa şi în prezenţa oxigenului dizolvat. In soluţii dezaerate, curbele anodice ale oţelul inoxidabil prezintă o zonă activă de potenţial, care este caracterizată de un maxim de curent în toate soluţiile testate, în timp ce în prezenţa oxigenului dizolvat, curbele anodice indică pasivitate spontană. In regiunea transpasivă apare un alt maxim de curent, a cărui valoare creşte linear cu concentraţia acidului acetic, pledând pentru oxidarea electrochimică directă a acestuia fără degajare de oxigen. Parametrii electrochimici de pasivare şi coroziune au fost evaluaţi în funcţie de concentraţia acidului acetic. In soluţii dezaerate, curentului de coroziune al oţelului inoxidabil scade odată cu creşterea concentraţiei de acid acetic, fiind în acord cu scăderea conductivităţii acestuia. ![]() ![]() ![]() Vladimir PARŞUTIN Rezumat: S-au studiat două metode de mărire a rezistenţei la coroziune a acoperirilor galvanice pe baza de fier: prin alierea acoperirii cu cupru, şi prin tratamentul termochimic al acoperirii. S-a constatat că alierea acoperirilor de fier cu cupru duce la schimbarea morfologiei suprafeţei, proprietăţilor fizico-mecanice, corozive şi electrochimice. Încercările la coroziune au arătat, că probele, acoperite cu aliajul de fier-cupru, corodează în soluţia de NaCl de ~ 1,4, iar în 0,05 M soluţie de Na2SO4 – de ~ 2 ori mai încet, decât cu acoperirile de fier. S-a determinat că la nitrurarea acoperirii de fier stratul de conversie obţinut este mai puţin poros şi asigură o mai înaltă rezistenţă la coroziune. Aceasta se confirmă prin aceea, că potenţialul de coroziune se deplasează în partea pozitivă cu 0,815 V în comparaţie cu oţelul 45, care n-a fost supus tratamentului termic, şi cu 0,448 V în comparaţie cu oţelul 45, nitrurat în aceleiaşi condiţii, ca şi acoperirea electrolitică. În mod corespunzător, curenţii de dizolvare anodică se micşorează cu 3 şi 4-5 ordine.
|
|2009| |
Revista de Coroziune si Protectie Anticoroziva este editata de S.C. BETAK S.A. Bistrita, in colaborare cu Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca |