![]() |
Revista deCoroziune si Protectie Anticoroziva
|
|
![]() ------------------------------ ![]() ------------------------------ ![]() ------------------------------ ![]() ----------------------------- ![]() ----------------------------- ![]() |
Cuprins![]() ![]() ![]() B. TUTUNARU, A. Pătru SAMIDE Rezumat: Coroziunea galvanică a cuplului oţel inoxidabil 316L / TiAlV a fost studiată prin măsurători electrochimice. Din măsurători potenţiostatice s-a observat o deplasare a potenţialului critic de pitting (Ecp) în direcţie negativă. Rezistenţa de polarizare (Rp,cuplu) a fost de aproximativ 5 ori mai mică în cazul oţelului cuplat, iar curentul de coroziune, determinat din diagramele Tafel, a avut valoarea de 1,1 μA/cm2. Deoarece aliajul de TiAlV potenţează activitatea oţelului inoxidabil 316L, se recomandă ca acest cuplu să nu fie utilizat pentru bioimplanturi în organismul uman. ![]() ![]() ![]() Bogdan-Ion MOCANU Rezumat:În această lucrare este prezentată acţiunea tufului vulcanic zeolitic, ce conţine clinoptilolit, asupra echipamentelor metalice dintr-o staţie de epurare a apelor uzate din punctul de vedere al coroziunii. Tuful vulcanic zeolitic poate fi folosit în treapta biologică a instalaţiilor de epurare pentru îmbunătăţirea capacităţii de biodegradare a nămolului activ. Acest tuf are proprietatea de a reduce substanţele organice prin adsorbţie, de a creşte capacitatea de sedimentare a nămolului activ în decantoare, dar la fel de bine ar putea avea proprietatea de a scădea acţiunea corosivă a apei uzate asupra conductelor şi utilajelor dinamice, precum rotorii pompelor sau podurile racloare ale decantoarelor secundare. Experimentele au fost efectuate prin metoda pierderii în greutate, folosind eşantioane metalice, care au fost ţinute diferite periode de timp în ape uzate atât fără cât şi cu adaos de tuf zeolitic, simulând condiţiile din treapta biologică. Rezultatele au fost ilustrate grafic. ![]() ![]() ![]() Gabriela Elena BADEA Rezumat: Curbe anodice potenţiostatice pe oţel inoxidabil 18Cr-10Ni şi nichel au fost trasate în soluţii apoase de 10, 20, 40, 60 şi 80% HCOOH, la temperatura camerei. Oţelul inoxidabil este activ în toate soluţiile de acid formic şi trece în stare pasivă prin polarizarea anodică, prezentând un domeniu extins de pasivitate stabilă (960 mV), deplasat spre valori mai pozitive de potenţial odată cu creşterea concentraţiei soluţiilor de acid formic. Oxidarea anodică a acidului formic are loc doar în regiunea transpasivă, simultan cu degajarea oxigenului. După polarizarea anodică, oţelul inoxidabil şi-a păstrat culoarea şi luciul metalic. Nichelul prezintă efect catalitic pentru reacţia de oxidare a acidului formic. Curbele de polarizare prezintă unde anodice, care se extind pe tot domeniul pasiv al nichelului, având curenţii maximi cu două ordine de mărime mai mari decât cei obţinuţi pe oţel inoxidabil, în aceleaşi soluţii. După polarizare, suprafaţa nichelului a prezentat modificări vizibile, ca pitting, fisuri şi pierderea luciului metalic. Pe suprafaţa nichelului, se admite că au loc reacţii succesive/ simultane şi concurente, care duc la dizolvarea/pasivarea nichelului şi oxidarea acidului formic. Cuvinte cheie: oţel inoxidabil, nichel ![]() ![]() ![]() Viorel BRÂNZOI, Florentina GOLGOVICI Rezumat: Doi surfactanţi organici: dodecil sulfat de sodiu (SDS) şi respectiv dodecil benzen sulfonat de sodiu (SDBS) au fost studiaţi ca inhibitori pentru coroziunea aluminiului în soluţii apoase de acid clorhidric folosind polarizarea electrochimică şi spectroscopia electrochimică de impedanţă (EIS). S-a studiat, de asemenea, influenţa concentraţiei de inhibitor asupra eficienţei anticorozive a acestora. La valori mici ale supratensiunii, procesul de dizolvare este controlat de activare, în timp ce la valori mai mari ale supratensiunii procesul de dizolvare este controlat de difuzie. Viteza de coroziune scade cu creşterea concentraţiei de inhibitor. La valori ale concentraţiilor celor doi surfactanţi mai mici decât concentraţia critică micelară (CMC) efectul de inhibare este neglijabil. La concentraţii mai mari decât CMC efectul de inhibare creşte rapid cu creşterea concentraţiei surfactantului până la o valoare limită. Inhibarea procesului de dizolvare în prezenţa surfactanţilor poate fi explicată prin adsorbţia acestora în zonele active ale suprafeţei. În cazul nostru, presupunem că inhibitorii de acest tip sunt puternic adsorbiţi la suprafaţa metalului, având loc formarea unui film protector, iar reacţia dintre metal şi soluţia corozivă poate avea loc numai prin difuzia anionilor mediului agresiv prin porii fini ai filmului protector. Măsurătorile EIS au fost realizate pe electrodul de aluminiu în soluţii 0.5M HCl în absenţa şi prezenţa celor doi surfactanţi în diferite condiţii (timp de imersare şi concentraţie de surfactant). ![]() ![]() ![]() Felicia BRATU, Lidia BENEA Rezumat: Aplicaţiile medicale în care a fost studiată tribocoroziunea sunt ortopedia şi implaturile de tip proteze, amestecurile de materiale cu caracter reparator si coroniţele de corecţie dentară. În cele mai multe cazuri, degradarea implanturilor din biomateriale poate conduce la eşecul terapiei medicale, cauzând uneori inflamări ale ţesuturilor. Pentru a pune în evidenţă comportamentul tribocoroziv al oţelurilor inoxidabile AISI 304L, folosite ca biomateriale în ortodentrie, s-a simulat procesul de frecare care apare între elementele componente ale coroniţelor dentare ca având loc între probele de material studiat, şi bile de corundum, în soluţii ce imită saliva, soluţii Ringer. În acest scop s-au utilizat măsurători electrochimice ale potenţialului şi curentului, cu posibilitatea de colectare a datelor direct în timpul procesului de frecare. S-a constatat, în urma experimentelor efectuate, faptul că forţa şi frecvenţa cu care are loc procesul de frecare influenţează în mod semnificativ evoluţia potenţialului şi curentului în timpul frecării corozive. Astfel, o creştere aplicată celor doi parametri de frecare conduce la o creştere a curentului însoţită de o evoluţie în oglindă a potenţialului, accelerând-se astfel viteza procesului de depasivare a materialelor testate. Frecarea corozivă afectează de asemenea procesul de repasivare a materialelor testate prin inducerea unei creşteri a curentului anodic în urma de uzură. ![]() ![]() ![]() Ionuţ ZAMBLĂU, Simona VARVARA, Ionel Cătălin Popescu,
Caius BULEA,
Liana MUREŞAN Rezumat: În lucrarea de faţă, sunt prezentate rezultate referitoare la comportarea la coroziune a unor acoperiri compozite obţinute prin co-electrodepunerea cuprului cu nanoparticule de Al2O3, pe un electrod din oţel OL 37, dintr-o baie acidă de sulfat de cupru. Comportarea la coroziune a acestor acoperiri compozite de cupru s-a investigat în soluţii de Na2SO4 (pH 3). Studiile de coroziune au fost efectuate prin măsurători de potenţial de circuit deschis, prin spectroscopie de impedanţă electrochimică şi prin voltametrie hidrodinamică. Interpretarea cantitativă a rezultatelor obţinute a dus la concluzia că nanoparticulele de oxid de aluminu încorporate în cuprul electrodepus au mărit rezistenţa la coroziune a depozitelor compozite de 1.32 ori în comparaţie cu depozitele de cupru pur. ![]() ![]() ![]() Vasile HOTEA Rezumat: În acest studiu s-a investigat posibilitatea dizolvării accelerate a zincului metalic în acid sulfuric prin introducerea unui catod de cupru, în care hidrogenul degajat este mult mai uşor decât zincul. S-a constatat că accelerarea dizolvării zincului este posibilă şi, la o suprafaţă constantă a catodului de cupru, depinde de contactul intim între electrodul de cupru şi zinc. ![]() ![]() ![]()
|
|2010| |
Revista de Coroziune si Protectie Anticoroziva este editata de S.C. BETAK S.A. Bistrita, in colaborare cu Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca |